Tom Ripley este un adevarat cameleon. Si si-a inceput viata de cameleon din pura intamplare. Pe cand era la o petrecere unde era angajat sa cante la pian, este remarcata geaca sa Princeton pe care o imprumutase special pentru eveniment. Cel care il remarca este tatal unui baiat de varsta sa, Dickie Greenleaf care la randul sau studiase la Princeton. Domnul Greenleaf il plateste pe Tom cu 1000 de dolari ca sa ii aduca baiatul din Italia, unde acesta se relaxa intr-o vacanta foarte prelungita impreuna cu logodnica lui, Marge. Tom pleaca in Italia si se intalneste cu Dickie, de care se ataseaza extrem de tare. Dickie era genul petrecaret si foarte sociabil. Dar se si plictisea foarte repede. Asa ca atunci cand Dickie i-a spus verde un fata lui Tom ca nu-l mai intereseaza prietenia lui, acesta pur si simplu il omoara si ii preia identitatea. Si de aici incep o serie de alte intamplari ingrozitoare, deoarece Tom tinea foarte tare la noua lui identitate.
Ei bine, filmul asta m-a cam ingrozit prima oara cand l-am vazut. Si nu ca ar fi vreun film de groaza ci pentru ca pare ingrozitor de real ce sa intampla in el. L-am remarcat pentru prima oara pe Mat Damon pe care l-am urat tot timpul filmului si cu care totusi am tinut, asa cum tinem cateodata cu personajul negativ, desi nu merita. Am stat sa vad tot filmul, din curiozitate sa vad ce se mai intampla. Asa ca de ce n-am reusit sa ma desprind de el si a doua oara, iar nu inteleg. Partea amuzanta ar fi ca dupa aceea, de fiecare data cand il prindeam la televizor, nu ma puteam abtine sa nu ma uit, de parca tot speram ca sfarsitul sa fie altul. Asa ca probabil concluzia mea este ca filmul este obsedant dintr-un motiv pe care nu mi-l explic.